Detalii despre concurs: http://arhitectura-1906.ro/2016/11/premiile-concursului-o-casa-a-durerii-a-house-of-grief/

Am ales să asezăm simbolurile victimelor pe o oglindă de apă, atât pentru tranchilitatea pe care apa o transmite, cât și datorită contrastului dintre acest material și flăcările…

Durerea a fost prea mare pentru 64 dintre noi. Pentru mulți alții a rămas ca o constantă a vieții noastre de la COLECTIV încoace. Fie că este vorba de durere fizică pe care unii dintre noi încă o resimt, sau îndurerare pe care o experimentăm mai mulți, toți purtăm stigmatul durerii. Casa durerii nu este o casă. Este o contemplare, și, atunci, ce fel mai bun de a materializa contemplarea decât printr-un spațiu public?

Propunem aici realizarea unui spațiu de contemplare în care să putem realiza ce înseamnă 64 de suflete, să putem întelege câtă viață mai puteau avea în față. Din acest motiv am ales să considerăm înălțimea medie unui om în România ca simbol al anilor cuprinși în speranța de viață în țara noastră. Astfel, un român are ~1.69m și va trăi ~75 de ani. Când acest om mediu va trece printre paralelipipezii din beton aparent, fiecare simbolizând o victimă, va putea realiza că marea majoritate nu trecuseră de jumătatea vietii.
Fiecare paralelipiped din beton aparent reprezintă câte o victimă – o persoană decedată în incendiu. Pentru fiecare an de viată al victimei paralelipipedului care îi corespunde a fost înălțat cu câte
2.24cm (vezi etalon). În felul acesta românul mediu va putea conștientiza atât numărul victimelor cât si cât din viată au apucat să trăiască.
Am ales să asezăm simbolurile victimelor pe o oglindă de apă, atât pentru tranchilitatea pe care apa o transmite, cât și datorită contrastului dintre acest material și flăcările care au declanșat această tragedie. Aleile dintre paralelipipezi sunt realizate din pavele distanțate, pentru a oferi un sentiment de plutire.